valorile spirituale

  Valorile spirituale:
 Viata si dreptul la viata. Pentru toate vietuitoarele care traiesc pe acest pamant, viata personala este un dar divin. Fiecarei fiinte, acest nepretuit dar ii este conferit o singura data in momentul conceperii (fecundarii, indiferent pe ce cale se realizeaza prin legile naturale stabilite de Dumnezeu). In cazul special al omului acest dar - viata - depaseste limitele naturalului, el devine pentru credincios o viata suprafireasca descinzand de la Christos cu care crestinul se contopeste. "Am fost pus pe Cruce odata cu Christos. U mai sunt eu acela care traiesc, ci in mine traieste Christos. Acela, care acum sunt viu in trup, traiesc in credinta Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a dat pentru mine" (Galateni 2:19-20). Mentionam ca acste drept, la dubla viata - trupeasca si sufleteasca - il are faptura umana din momentu conceperii ei. Din aceasta cauza avortul trebuie sa-l consideram ca o respingere a harului vietii oferit noua de bunul Dumnezeu. Respectarea vietii fiecarei fiinte umane este pentru noi, crestinii, o obligatie sacra!
    Dreptatea, care in lumea non-umana a vietii salbatice ramane cea impusa de legile naturii stabilite de Dumnezeu, in viata individului uman are o conotatie superioara. Ea este un har dat omului de catre Dumnezeu, fiindca Domnul "...dinainte i-a hotarat, i-a chemat, iar pe cei ce i-a chemat, i-a si dus la dreptate; pe care i-a dus la dreptate, i-a dus si la marire" (Romani, 8:29-30). Marire care nu este altceva decat rasplata unei vieti indreptate spre desavarsire in glorie cereasca. 
    Adevarul, este o categorie existentiala apartinatoare numai umanitatii. Cunoasterea lui este adanc inradacinata in ratiunea umana, ramanand indrumatorul oricarei fapte ale acelora ce se afla in serviciul Domnului. "Departe fie dar de voi minciuna! Spuneti fiecare adevarul aproapelui vostru, deoarece unii suntem madularele celorlalti" (Efeseni, 4:25). Iar Domnul nostru Isus Christos a spus-o raspicat in fata lui Pilat: "Eu pentru aceea m-am nascut si pentru aceea am venit in lume: sa dau marturie pentru adevar. Oricine este din adevar, asculta glasul meu". Aceasta afirmatie l-a mirat pste masura pe Pilat si l-a indemnat sa-l intrebe pe Isus: "Ce este aceea, adevar?" (Ioan, 18:37-38). Purtand in gand si inima cuvintele lui Isus, orice crestin bun stie ca adevarul vine numai de la Dumnezeu prin Christos, cu Christos si in credinta lui Christos.
    Iubirea sau dragostea este un sentiment ce cu greu poate fi despartit de inima omului. Ea este de doua feluri sau ipostaze care isi afla radacinile in iubirea pe care Dumnezeu o poarta creaturilor sale dotate cu putereas de a deosebi binele de rau.
    Iubirea cea mai de pret crestinului este dragostea fata de Dumnezeu, creatorul a toate cate exista. Noi trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu mai presus decat orice alta dragoste fiindca: "Dumnezeu este dragoste, iar cine ramane in dragoste, in Dumnezeu ramane, si Dumnezeu ramane in el" (1Ioan, 4:16). Dar Dumnezeu este spirit pur, nevazut si necuprins de gandirea omeneasca si de aceea adeseori este foarte dificil a fi iubit asemenea unei fiinte concrete, palpabile. De aceea Dumnezeu ne-a dat si a doua cale de iubire desavarsita prin dragoste aratata sau manifestata fata de aproapele. Si cel mai apropiat aproape al nostru este fiinta ce convietuieste cu noi aproape in toata vremea. De aceea, conform invataturii Domnului Isus Christos, apostolul Pavel ne indeamna: "Dar din cauza desfraurilor, sa-si aiba fiecare femeia lui, iar fiecare femeie sa aiba barbatul ei. Barbatul sa-si indeplineasca datoria fata de femeie si tot asa femeia fata de barbat. Femeia nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot asa barbatul, nu mai este stapan pe trupul lui, ci femeia. Nu va lipsiti unul de altul... (1Corinteni, 7:2-5), iar in continuare adauga "barbatul pagan este sfintit prin femeia lui (crestina n.n.), iar femeia pagana este sfintita prin barbatul crestin (1Corinteni, 7:13-14).
    Credinta inseamna a crede in toate invataturile venite de la Dumnezeu Tatal prin profeti si Isus Christos si mijlocirea Duhului Sfant. Apostolul Pavel precizeaza in aceasta privinta urmatoarele: "Credinta este temeiul celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute. Datorita ei au avut faima buna cei din vechime . datorita credintei intelegem ca lumile au fost oranduite prin cuvantul lui Dumnezeu, asa incat din nevazut s-a infaptuit vazutul" (Evrei, 11:1-3).
    Libertatea este o caracteristica specifica, dar ea nu este libertinaj fiindca bine spune Apostolul Pavel: "Toate sunt invoite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt invoite, dar nu toate inalta. Nimeni sa nu-si caute binele sau, ci al aproapelui" (1Corinteni, 10:23-24).